Malnaş-Băi

La sfârşitul secolului al XIX-lea,Hankó Vilmos descrie aşezământul în felul următor: ‚...se află la o altitudine de 584 metri, aşternându-se pe partea dreaptă a râului Olt, într-o zonă deosebit de frumoasă şi protejată de orice curent de aer neplăcut. Aşezământul este format din vile, băi, case, restaurante şi pavilioane frumoase. Totul este înconjurat de un parc frumos şi bineîngrijit; cea mai mare grijă îi este acordată aleelor împrejmuite de copaci, în special acelora, care conduc spre băi sau spre pădure”.

Efectul curativ al izvoarelor, care ţăşnesc la suprafaţa staţiunii, ce se aşterne la poalele munţilor Baraolt, era cunoscut de localnici deja în secolul al XVIII-lea. Aria bogată în izvoare a intrat prima dată în posesia familiei Imreh, apoi în cea a familiei Semsey. În anii 1840, aceştia din urmă au construit un complex de clădiri şi bazine. În scopul dezvoltării staţiunii, în anul 1873 s-a format un comitet de administrare a acesteia.

În 1893 s-a dat spre folosinţă baia Hercule,cuprinzand două bazine. În anul 1898 a fost construită fabrica destinată producerii dioxidului de carbon. Începând din anul 1897, staţiunea a devenit mai accesibilă doritorilor de relaxare, deoarece a fost pusă în funcţiune calea ferată Sfântu Gheorghe-Miercurea Ciuc.
În 1904 societatea comercială Siculia şi-a început activitatea de îmbuteliere a apei minerale. La indicaţia medicului, însuşi împaratul austro-ungar Ferenc József consuma această apă minerală în mod regulat pentru a-şi trata afecţiuni ale laringelui.
Apa izvorului numit Maria, îmbuteliată în decursul anilor, a venit în ajutorul multor suferinzi de probleme ale stomacului.
În centrul aşezământului se află două izvoare, Elena si Mioara, care sunt protejate de un acoperiş. Începând din anul 1971,staţiunea funcţiona în subordonanţa Direcţiei Judeţene Turistice. Din nefericire, astşzi staîiunea se află într-o stare deplorabilă, însuşi simbolul staţiunii de odinioară, vila Elena, a fost dărâmată în trecutul apropiat.